Ciao, publicitá!
Povestea publicităţii de care se bucură fraţii noştri de peste Tibru începe în aeroport, cu o serie de panouri împotriva drogurilor. Mai frumoase decât mărul putrezit de la Unirii, nu zic nu, dar parcă pierd din urgenţa mesajului prin estetică. Altfel spus, dacă e aşa frumos în Columbia, nu înseamnă că le prieşte tot traficul ăsta de cocaină? În plus, cum s-ar traduce „non sniffare”? „Nu sniffăiţi”?
În Roma, outdoor-urile ia-le de unde nu sunt. Oamenii ăştia preferă ca vizitatorii să vadă clădirile vechi de sute de ani, perfect întreţinute şi neacoperite de reclame. Incredibil. Ba chiar şi extraordinarul brand de fast-food global trebuie să-şi piardă culoarea, pentru a nu deranja clădirea care îl găzduieşte.
Că tot ziceam de branding. Italienii merg mult pe naţionalism şi tradiţie, aşa că fiecare a treia dugheană purta mândră titulatura “antica”. Şi dacă la parfumerii nu m-ar deranja, o “antică măcelărie” îmi ridică nişte semne de întrebare. Iar când nu sunt antice, firmele sunt... puţin ambigue. Presupun că la “Gipsy travel” eşti încurajat să îţi organizezi singur excursia şi să nu-ţi rezervi cazare, iar în pizzeria “Robin Hood” mâncarea este plătită de bogaţi în folosul săracilor.
Cum m-am nimerit în cetatea eternă în weekend electoral, am gustat şi puţin marketing politic italian. Posterele candidaţilor la primării sunt, dezamăgitor, la fel de anoste ca la noi. Cutăriţă e noua speranţă a regiunii, iar Cutărescu ne asigură că învingem împreună. Ce să zic. Poze nici nu m-am obosit să fac, de vreme ce domnii şi doamnele în cauză nici măcar n-arătau spectaculos.
Ce-i drept, am văzut şi o campanie de branding faină, frumos legată în context şi neintruzivă. Compania petrolieră italiană se declară responsabilă social şi aminteşte asta prin out-door-uri în zonele de interes turistic şi printr-un spaţiu amenajat la ieşirea din muzeul Vittorio Emanuele, cu broşuri, clip proiectat şi scaune comfortabile. Acum, ce-o fi în spatele gardului, n-am de unde să ştiu. Dar imaginile sunt drăguţe, iar sloganurile, simple, coerente şi inspirate.
Încă una şi mă duc. Academia Naţională a Italiei vă propune cursuri de comunicare. În Roma se ajunge cu 100 de euro plus taxe. La proiectele Advice se ajunge cu metroul. Să gândim global şi să acţionăm local, deci.
În Roma, outdoor-urile ia-le de unde nu sunt. Oamenii ăştia preferă ca vizitatorii să vadă clădirile vechi de sute de ani, perfect întreţinute şi neacoperite de reclame. Incredibil. Ba chiar şi extraordinarul brand de fast-food global trebuie să-şi piardă culoarea, pentru a nu deranja clădirea care îl găzduieşte.
Că tot ziceam de branding. Italienii merg mult pe naţionalism şi tradiţie, aşa că fiecare a treia dugheană purta mândră titulatura “antica”. Şi dacă la parfumerii nu m-ar deranja, o “antică măcelărie” îmi ridică nişte semne de întrebare. Iar când nu sunt antice, firmele sunt... puţin ambigue. Presupun că la “Gipsy travel” eşti încurajat să îţi organizezi singur excursia şi să nu-ţi rezervi cazare, iar în pizzeria “Robin Hood” mâncarea este plătită de bogaţi în folosul săracilor.
Cum m-am nimerit în cetatea eternă în weekend electoral, am gustat şi puţin marketing politic italian. Posterele candidaţilor la primării sunt, dezamăgitor, la fel de anoste ca la noi. Cutăriţă e noua speranţă a regiunii, iar Cutărescu ne asigură că învingem împreună. Ce să zic. Poze nici nu m-am obosit să fac, de vreme ce domnii şi doamnele în cauză nici măcar n-arătau spectaculos.
Ce-i drept, am văzut şi o campanie de branding faină, frumos legată în context şi neintruzivă. Compania petrolieră italiană se declară responsabilă social şi aminteşte asta prin out-door-uri în zonele de interes turistic şi printr-un spaţiu amenajat la ieşirea din muzeul Vittorio Emanuele, cu broşuri, clip proiectat şi scaune comfortabile. Acum, ce-o fi în spatele gardului, n-am de unde să ştiu. Dar imaginile sunt drăguţe, iar sloganurile, simple, coerente şi inspirate.
Încă una şi mă duc. Academia Naţională a Italiei vă propune cursuri de comunicare. În Roma se ajunge cu 100 de euro plus taxe. La proiectele Advice se ajunge cu metroul. Să gândim global şi să acţionăm local, deci.