E “fumata”, stim. Asta nu inseamna ca nu ne trezeste inca interesul avand in vedere ca este pe panouri mari, de-a dreapta unor strazi aglomerate din Bucurestii Vechi sau mai Noi. Mi-ar fi placut sa spun ca-mi conduceam masina personala cand m-a socat afisul “Poc!” – rosu, galben dar mai ales movaliu. Dar se vede si din autobuz, din fericire pentru realizatorii campaniei si din nefericire pentru mintile roase de curiozitate si nerabdare. Si e la fel de misterios. O cautare pe Google, WordPress, Wikipedia si alte asemnea n-au dezvaluit decat site-ul spre care ne indruma chiar ei si cateva suspiciuni cu privire la faptul ca cei de la Leo Burnett ar fi autorii campanei.

Se anunta a fi o campanie foarte reusita cum a fost si cea de la Radio Zu, care ne-a intrigat pentru o perioada buna cu sloganul lor “Who is Zu?” . Pentru reimprospatarea memoriei un click aici. Daca a avut succes? Pentru ca stickere si postere erau peste tot, daca nu dintr-o curiozitate justificata macar dintr-o iritare provocata de anonimatul campaniei, publicul a fost imediat atras. Si a fost o campanie cu un ecou puternic

Intr-o era in care gasesti raspunsuri despre orice pe Google, frica de necunoscut s-a transformat intr-o curiozitate sanatoasa. Dar odata ce secretul e deconspirat interesul publicului scade dramatic. Deci campaniile de genul asta au un risc. Pe de alta parte, prind atat de bine la public si au un succes atat de mare, incat nu e nevoie decat de o investitie mai sanatoasa in realizarea campaniei si asigurarea pastrarii anonimatului pentru ca riscul sa fie eliminat. Cel mai probabil, intrr-un viitor nu prea indepartat campaniile gen “‘Poc!” si “Who is Zu?” vor fi principalele vanzatoare pentru produse sau servicii dintre cele mai diverse. Cel putin pana cand vor fi inlocuite de ceva mai palpitant.