Pentru mine, aproape fiecare ajun de Crăciun a fost la fel – afară ger, în casă miros de cozonaci și la televizor aceleași comedii cu Bruce Willis sau Eddie Murphy.

Când eram micuță, la mijloc de decembrie îmi scoteam alocația pe întreg anul și porneam fericită spre centru, să cumpăr cadouri celor dragi. În seara de ajun mă culcam devreme, de frica să nu aflu daca Moșul chiar există sau nu. Bănuiam adevărul, dar credeam că dacă îl recunosc cu adevărat mă transform deodată în om mare. După ce ieșeam din mormanul de pachete primite de la Moș Crăciun – ușor, să nu dărâm bradul – împarțeam fericită cadourile cumpărate familionului.

Este atât de ușor să împarți puțină magie, mai ales când micuții iși doresc asta din tot suflețelul. Pentru ei, fiecare noapte de ajun a fost la fel – în suflet ger, afară colinde și miros de cozonaci. Micuții din casele de copii, deși au dat piept cu realitatea cu mult înaintea noastră, încă speră că Moș Crăciun există.

Intră pe www.haisaajutam.ro dacă poți dona dulciuri, jucării sau hăinuțe.

Hai să-i ajutăm să viseze în continuare. Măcar un pic.

Alexandra Jordache

Ilustratie de Iulia Dămăroiu