Astăzi, joi 25 martie, am fost desemnat să vă scriu această minunată minută. Voi prezenta în cele ce urmează cum au decursul lucrurile în cea de-a patra zi de TSY. Ajung eu frumuşel la locul de întâlnire şi mă îndrept spre sală noastră de workshop. Deschid uşa, şi ghici ce văd, surpriză, scaune multe, prea multe, baloane pe jos şi nişte tipe care pregăteau un fel de bufet pe acolo. Băi, ce naiba, ne fac ăştia o surpriza şi în a patra zi de misiune ne întampină cu un mic warm-up party? Hmmm. “Auziţi ! Domnu’, dacă sunteţi cu studenţii, cu asociaţia, să ştiţi că s-a schimbat sala, azi e altcineva în locul vostru acolo. Haideţi dupa mine.” Noroc de o dragută doamnă de serviciu care m-a anunţat că astăzi ne-am mutat puţin tabăra într-o sală mai mică. Puţină pregăteală, mutat scaune, mese, aerisit, aranjat, montat şi la treabă. Treaba de astăzi a fost despre cercetare. Primul invitat care ne-a vorbit a fost domnul Mircea Kivu, un cunoscut sociolog român, în prezent director de operaţiuni la Mercury Research. Subiectul dezbătut a fost cercetări cantitative, unul destul de complicat, cu multe cifre şi detalii tehnice. Însă, speakerul a reuşit, din punctul meu de vedere, să ne prezinte pe parcursul unei ore foarte bine esenţialul. Am aflat câte ceva despre principalele tehnici de măsurare a audienţei:

- previous day recall (mediametrie) ;
- jurnal (diary);
- interviu coincidenţial;
- măsurare electronică (prin peoplemeter) .

Pe ultima, cea mai utilizată în zilele noastre, s-a insistat puţin mai mult, astfel că am aflat cam cum decurge în mare acest tip de măsurare pornind de la panel, server de producţie, control final calitate, program de analiză. Şi, în final, fiindcă trăim în România, domnul Kivu ne-a dat câteva informaţii despre cine şi cum măsoară audienţa în ţara noastră. BRAT-ul se ocupă de presa scrisă, ARA de radio şi ARMA de frumoasa televiziune. Interesant în acest prim workshop a fost momentul în care s-a ajuns la o discuţie despre măsurarea intensităţii emoţiilor telespectatorului prin nişte senzori de căldura sau ceva de genu’ ăsta. Cam atât în prima tură, nu a fost domnul sociolog la fel de carismatic ca speakerii din zilele anterioare, dar cu siguranţă informaţia pe care ne-a oferit-o se va dovedi utilă pentru TSY-işti.
Draguţă a fost astăzi şi, simt nevoia să punctez, pauza puţin mai lungă. Participanţii, împreună cu unii adviceri am ieşit pe scările Casei Universitarilor la un break (că tot ne jucăm cu o grămadă de englezisme zilele astea). Unii au mâncat, alţii au fumat, alţii au pozat, fiecare ce avea de făcut, dar cu siguranţă atmosfera era destinsă şi plăcută.
În partea a doua, Dan Şendroiu, Strategic Planner la Graffiti BBDO, ne-a prezentat într-o manieră foarte friendly câteva date despre cercetarea calitativă. Cu o draguţă proiecţie flash, Dan a reuşit să ne explice cam care este treaba cu aceste preacunoscute focus-grupuri, care-i ideea unui fg, ce se întâmplă de fapt şi cum ar trebui să se folosească. Bineînţeles, că modul în care ne-a vorbit, ceea ce ne-a spus, faptul că era “mai de-al nostru” a contat foarte mult, prizând foarte bine la “public”, atât participanţii, cât şi advicerii, asaltându-l cu întrebări. Foarte bine gândită a fost faza când planner-ul a spus: “numai puţin închid prezentarea, să vă mai arăt şi altceva interesant. Noi aşteptam un print spectaculos sau vreun ad faimos şi când colo ce crezi ca a aparut pe ecran: La mulţi ani Letitia! (fara diacritice) Da, project- manageriţa noastră a împlinit astăzi 21 de ani şi în caz că ezita să meargă la Las Vegas să joace la casino sau să bea la Caesar Palace, acum este în perfectă legalitate să facă şi acest lucru. So, Lety încă o dată, La mulţi ani! şi multe proiecte! În final, cred că feedback-ul pentru Dan este unanim pozitiv: prezentarea obiectivă şi realistă a focus-grupului, proiecţie flash foarte ok, print-uri Lego şi, nu în ultimul rând, preistoricii ce dezbăteau despre roată şi foc.
Asta a fost ziua a patra a misiunii noastre în spaţiul planning-ului publicitar, asta a fost minuta mea scrisă special pentru Lety, vă mulţumesc celor care aţi avut răbdarea să o citiţi până la capăt.
Noapte bună – pa!

Acesta este un guest-post scris de George Irimescu.