Rebranduire dar nu prea.

In plina sesiune, intre doua proiecte finale si un examen, de sub un morman de cursuri, cu o lipsa de chef monumentala studentul roman se intreaba : “Ce mai e nou in lume?”. Spre dezamagirea impatimitilor nu-si deschide pagina de Facebook ca sa vada activitatea recenta a prietenilor, ci acceseaza curios http://www.hotnews.ro/ sa verifice ultimele stiri din jurul lumii. Si cum nu s-a mai uitat la televizor de multisor, studentul afla cu stupoare ca Eurovision a fost, s-a terminat si Romania (cu ai ei Paula Seling si Ovi) s-au clasat pe un uimitor si deloc modest loc 3.

De ce e stirea asta relevanta pentru activitatea noastra? To provide an answer for this question I’ll have to take you on a trip down memory lane. Ma exprim asa si nu in limba romaneasca plina de influentele ei mioritice pentru ca, asa cum constata si Elena Udrea prin 2009 cu ale ei campanii, in engleza suna mult mai bine ca in romana. Ca sa va demonstrez aruncati o privire la

si la

Sunt doua spoturi, lansate pe la finele anului trecut cu scopul precis si sigur de a populariza imaginea Romaniei peste hotare si odata cu ea si turismul romanesc. Un soi de reimprospatare de brand, daca vreti. Ceea ce n-a reusit Ivy Lee cu cateva secole in urma prin campaniile lui de PR, isi propusese anul trecut actualul Ministru al Turismului – Elena Udrea. Acum, granita dintre politica si publicitate este destul de subtire dar promit sa-mi directionez criticile spre partea de advertising si numai spre ea.

Ca de exemplu: de ce au spoturile in prim-plan pe Nadia Comaneci, Ilie Nastase si Gheorghe Hagi? Adicatelea:  o fosta gimnasta care a luat 10 in 1976 (dupa calcule scolaresti acum 34 de ani!!!), un tenismen retras cu activitate nesemnificativa pentru cotidian si un fotbalist care se ascunde in spatele unei perdele de glorie apusa si incetosata. Observati ca toti trei sunt sportivi? Cu tot respectul pentru personalitatile mai sus mentionate, dar altceva  valoros in Romania nu exista? In rest, in primul ni se prezinta o  serie de aberatii nesarate, sincronizate cu cateva imagini – cica semnificative-  de pe plaiurile mioritice.

Iar in al doilea avem deja traditionalele biserici, case vazute de sus, ciobani cu oi si o bucata de Delta. Se incearca, degeaba as adauga eu, sa  se salveze spotul cu un Ilie Nastase aterizand cu parasuta in prim plan, care spre oroarea noastra nici macar sa-si pronunte propriul nume, la fel de romanesc si el, nu reuseste. Dupa Ilie ( cu accent pe “I”) Năstaaaaze failure, nici un Gica nu reuseste sa ne inveseleasca, nici fetele nici baietii imbracati sumar care apar spre sfarsit si in nici un caz piscina din final, parca decupata dintr-un film american.

De ce e atat de intarziata critica?  Pentru ca initial nu era intentionata. Dar, vazand cum prin munca si dedicatia doi cantareti nu foarte cunoscuti din Romania au castigat locul 3 la Eurovizion si au dat un boost de popularitate serios tarii noastre in afara hotarelor, am realizat ca situatia e trista. Oricat ar fi fost ea, intentia de bine-intentionata tot nu e suficient. Deci de ce sa nu lasam campaniile de PR in mainile profesionistilor si sa ne intoarcem la ce stim noi mai bine. La cantat, poate? Pana una-alta sa cautam un urmas de-al lui Ivy Lee sau pe-un Edward Bernays Junior, oricine, numai sa ne imbunataseasca si noua cineva imaginea.

Acum, si eu sunt carcotasa. Dar speranta inca mai am. O dedic in intregime generatiei asteia de derbedei cu idealuri marete si reminiscente patriotice. Si-acum, la munca!

Biodiversitate! Unde, unde?

Azi, 22 mai, lantul trofic a sarbatorit Ziua Biodiversitatii.  Sau, mai corect, ar fi trebuit sa o sarbatoreasca, pentru ca data fiind situatia din ce in ce mai rea in care fiinta umana a adus flora si fauna globala, nu prea mai poate fi vorba de festin. Dar optimista inca, natura respecta traditia si sufla lumanarea de pe tort cu o dorinta in gand.

Cum e obiceiul, dorinta nu se rosteste cu voce tare pentru ca nu se mai implineste.Phew! zic oamenii ce parca se simteau vinovati intr-un fel, ce bine ca si de data asta nimeni nu are curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Acum, putem sa ne asezam din nou, comozi, in fata calculatorului, ore in sir, sa dam drumul la apa calda doar pentru a reduce vocile interioare, sa aruncam pungi de plastic in aer si sa mototolim hartii in cosul de gunoi menajer. Ce-i aia biodiversitate? Ce-i aia responsabilitate sociala? Povesti, dom’le, povesti! Mie-mi place aici, pe canapeaua mea confortabila, sa ma lasati odata in pace cu aiureli din astea!

Ei bine, draga om nepasator, am o veste proasta pentru dumneata. De data asta, cineva si-a facut curaj sa spuna lucrurilor pe nume si mai mult, a reusit sa se faca auzit. Cine, te-ntrebi? Comisia Europeana e raspunsul.

Da, Comisia Europeana deruleaza o campanie pro biodiversitate, care nu se vrea a fi o simpla campanie de dragul responsabilitatii sociale, ci un rezultat. Pentru inceput, campania are tot ce-i trebuie: un film dramatic, dar nu lacrimogen, un site si-un un cont pe facebook, nimic special s-ar zice. Totusi, campania asta nu glumeste si implica pe bune publicul. Ofera solutii. Da taskuri. Daca pan-acum foloseai pretextul “eu as face ceva, dar nu stiu ce”, acum ai sectiunea “What can you do” unde gasesti variante simple si fezabile de cum poti da o mana de ajutor in functie de ce vrei sa schimbi. Poti sa aduci natura mai aproape de tine, sa cunosti noi surse de viata sau sa-ti pui melcul la ureche si s-asculti adevaruri acvatice. Totul e interactiv, tu alegi. Iar ca sa stii ca nu esti singurul erou din lume, iti scrii numele si te alaturi lantului de oameni “commited&connected” din partea de jos a site-ului.

Cum tot vorbim de connected, care e spatiul care ne conecteaza cel mai mult? Facebookul, evident. E de mentionat ca n-avem de-a face cu orisice cont de facebook. Aici urmeaza partea cea mai frumoasa a campaniei. Avem de-a face cu “subconturi” de facebook, 6 la numar, fiecare apartinand cate unui personaj din lumea biodiversitatii, respectiv veverita rosie, marul, stejarul, tonul rosu (aka bluefin tuna), vrabia si broasca. Personajele se prezinta si cu numele lor in latina, isi spun problema cu umor si te instiga la actiune.Tot respectul pentru idee!

Deeeci…La Multi Ani, Biodiversilor! Sau, in limbajul lui Bluefin Tuna, drop that sushi, you monsters!

Come and get it!

Flashback. Adrev. Cultural marketing. Sala de conferinte in intuneric. Filme pe ecran. Rasete pe fundal. Daca se rupe un scaun face parte din scenariu.

See where I’m getting at?

Daca nu, sa va fie rusine. Ma refer la Razvan Crisan, membru fondator al asociatiei ORICUM, elev nepremiant in clasa a treia , cu un frate mai inalt. Ultima data cand ne-a vorbit, ne “ameninta” cu cateva evenimente interesante. In sfarsit, promisiunile lui s-au materializat sub forma unor proiecte foarte promitatoare, garantate sa placa unor devoratori de marketing si publicitate ca noi. Desi, tin sa mentionez, ca asteptarea cam lunga ne-a facut sa simtim ca imbatranim pe baricade. Din fericire rabdarea ne-a fost rasplatita, pentru ca a lasat timp suficient pentru ca niste proiecte foarte faine sa se dezvolte.

Asa s-a nascut GOmentorship( detalii aici ). Ceea ce pot sa va spun in plus cu o oarecare certitudine este faptul ca evenimentul are scopul sa stimuleze sangele de afacerist care fierbe in fiecare. Un pic de strategie antreprenoriala nu strica nimanui cu planuri  despre profiturile viitoare. Si daca Razvan arunca din nou in “scena”  conceptul cash-cow, cum sa faci din bani putini mult mai multi, va recomand sa va inscrieti degraba. Eu imi rezerv trei locuri, cel putin.  Si partea cea mai atractiva a evenimentului cu pricina este faptul ca este cat se poate de gratis. Asociatia ORICUM impreuna cu Fundatia Post-Privatizare aduna pe scena Salonului Galben al Operei Nationale Bucuresti profesionisti dintre cei mai valorosi apartinand domeniului business-ului si artei. Totul, dupa cum spuneam, free of charge. Avem deci o cauza buna- informarea publicului, s-a gasit mijlocul ideal de a o face-prin intermediul unor specialisti si a experientei lor personale si tot ce mai lipseste este un public flamand de cunoaste. Stati pe ganduri? (Nu, pe tocuri.)

Mult mai palpitant decat o scoala de antreprenoriat dar nu neaparat la fel de educativ (constiinta m-a obligat sa scriu asta) este si ShortsUP, un alt copil al lui Razvan Crisan. De data asta nu se mai cauta sange grupa “antreprenor” ci o placere sincera si mistuitoare pentru filme. Si nu de orice fel. In atentia celor care va plac peliculele lungi si putine: ShortsUP inseamna scurt-metraje multe si faine. Acum ca v-am facut suficient de curiosi in legatura cu evenimentul probabil ca veti vrea sa aflati si tematica. Partea mai amuzanta e ca nici noi nu stim. Nu ma intelegeti gresit; nu e lipsa de informare. Este vorba de o aura de mister pe care cei de la ShortsUP insista sa o pastreze asa cum bine ne anunta si sloganul “Surpriza incepe de pe covorul rosu.” . Singurul indiciu pe care ni-l dau e ca este vorba de o aniversare si ca e de proportii mari. Pe cine sarbatorim si cum o sa fie, n-am aflat nici noi inca, desi am incercat sa strecuram un om interior.  Ar fi totusi si o veste buna. Organizatorii evenimentului s-au gandit sa aline intrucatva mintile noastre curioase si ne-au pus la dispozitie un clip cu marturiile unor oameni care il cunosc. Vestea proasta e ca nici Ioana Flora, nici Tudor A. Istodor, nici Tania Popa, nici Adrian Titieni, nici Andi Vasluianu, nici Anda Condeescu sau George Pistereanu nu s-au priceput sa ni-l descrie. Deci setea noastra de cunoastere a ramas, dara, neostoita.

Asadar, propunerea mea e numai una. Eliberati-va degraba agendele, amanati intalnirile cu prietenii, uitati putin de tocitul pentru examene si alaturati-va gastii noastre care se duce sa afle cine este individul de pe covorul rosu ShortsUp. Dar pregatiti-va sufleteste caci inainte mergem in viteza si pe la scoala de antreprenoriat, sa mai invatam una, alta despre cum sa ne administram afacerile.  Cu putin noroc zilele astea or sa fie si educative si distractive.

*Am realizat ca propunerile mele au fost mai multe. Sper sa-mi fie cu iertare mai ales cand fac recomandari bune. Ne vedem acolo!

Non-guvernamental

… dar organizaţional, educaţional, comunicaţional şi foarte, foarte distracţional. Despre ONGfest zic, desigur.

Teoretic, festivalul a durat 3 zile, de vineri până duminică. Am împărţit un cort cu colegii de la AEGEE, care s-au dovedit parteneri de nădejde şi în dimineţile când nu trecea nimeni prin parc, şi în dup-amiezele pline de vizitatori. Am vorbit cu oameni noi, am împărţit broşuri şi flyere, am avut concurs de desene, am bătut cuie la Habitat for Humanity, am alergat prin Centrul Vechi la QUESTiunea Bucureşti organizată de AEGEE, ne-am întins pe iarbă şi am stat, până la urmă, semnificativ mai mult decât anunţasem în planificarea pe ture.

Am avut parte şi de evenimente… interesante. În prima zi, un el şi o ea s-au apropiat de stand. El se uita interesat. Ea îl trage de mână, susurându-i subtil “Ce faci, dragă? Doar nu luăm de la ăştia creativi!” Iar în ultima zi ne-a plouat în ultimul hal. Plini de regrete şi de apă în pantofi, am strâns cortul mai devreme. Jumătate de oră mai târziu, a ieşit soarele. Se mai întâmplă.
Deci ne-a plăcut. Mai facem şi la ediţia viitoare.