Şi cu publicitatea care nu-mi place, ce fac? (un comentariu)

Dacă e ceva ce-mi place în lumea asta, ceva care mă fascinează, mă prinde şi despre care pot să susţin fără pic de reţinere că e pe gustul meu, lucrul respectiv ar fi publicitatea. Mai ales de când cu descoperirirea noilor media publicitatea a devenit şi mai bună şi mai multă şi de multe ori gratuită. E asemenea unui fel de mâncare ale cărui ingredientele am privilegiul să le pot alege şi dacă există ceva ce nu-mi place, pur şi simplu îl dau la o parte. Bucăţile de brocolli sau conopidă din publicitate pot fi eliminate cu uşurinţă. Pot să-mi aleg singură reţeta, ingredientele, compania alături de care mă bucur de ea şi locul în care să o savurez. Dacă reclama nu-mi place, pot să schimb „bucătarul” sau chiar mai bine să încerc să pregătesc eu o „porție de publicitate” mai satisfăcătoare.

Îmi place să văd publicitate, îmi place să o admir, să o critic, să o desfiinţez. Dar sunt câteva lucruri pe care nici măcar eu, în toată dragostea mea pentru advertising, nu pot să le „inghit”. Un exemplu edificator pentru tipul de publicitate care mi se pare respingătoare ar fi panourile ultra-super-extra luminos agățate de magazinul Cocor, bulevardul Ion C. Bratianu, Bucureşti. Exact, acelaşi proţăpit de lângă Biserica Sfântul Gheorghe Nou (Turnul Baratia), un important monument arhitectonic, de altfel. Nu pomenesc de contrastul dintre rămăşiţele vechilor Bucureşti şi o capitală prinsă în expansiunea erei modernităţii, nici de faptul că bun-gustul cetăţenilor nevinovaţi, care au nenorocul să treacă prin apropiere zilnic este în mod constant atacat.

Vorbesc strict de implicaţiile practice ale chestiunii; cum evit o bucată de publicitate care nu mă interesează? Dacă e vorba de reclama televizată- schimb canalul. Dacă mă „agresează” un banner pe un site, îl închid folosindu-mă de opţiunea „Close” a ferestrei. Dar dacă e outdoor şi e nedorită, cum mă feresc? Închid ochii şi mă rog să nu nimeresc un bolovan care să atenteze la verticalitatea mea, literalmente. Dar nici atunci nu am scăpat dacă panoul mai e şi „zgomotos”; trebuie să-mi acopăr şi urechile. Dar dacă n-am mai mult de două mâini ce să fac? Şi dacă sunt la volanul unei maşini mai bine suport reclama decât amenda sănătoasă în urmă unui accident cauzat de mine şi de simţurile mele pretenţioase.

O să spuneţi despre mine că-mi plac reclamele vintage. Că prefer metodele tradiţionale în detrimentul noilor medii care sunt mai eficiente (chiar dacă nu neapărat mai ieftine). Nu puteaţi fi mai departe de adevăr de-atât! Sunt chiar o susţinătoare înfocată a publicităţii care atrage privirea. Sunt de acord cu tot ceea ce înseamnă culoare, energie, senzaţie. Dar dacă e să fie o întreagă nebunie, să fie o nebunie de bun-gust. Şi în cazul de faţă nu văd decât o opţiune pentru repararea problemei. Soluţia ar fi o regândire a modalităţii de a face publicitate astfel încât să se potrivească circumstanţelor. Acum, nu sugerez o transformare a panourilor publicitare în icoane înconjurată de chipurile angelice ale unor copilaşi durdulii, sumar îmbrăcaţi care să se asorteze cu biserica. Dar ar putea fi mai puţin ţipătoare şi mult mai puţin ofensatoare pentru nevoia de spiritualitate pe care oamenii o manifestă atunci când intră în locaşul de cult din imediată apropiere.

Înţeleg nevoia societăţii de a înclină spre modernitate. Peste tot vedem zgârie-nori în construcţie, clădiri de birouri lucioase cu arhitectură ultra-evoluată, forme şi dimensiuni dintre cele mai variate. Există o explozie de noutate care tinde pe alocuri spre kitch, care acaparează ceea ce a fost odată simplu dar bun. 100 la€“ 0, Bucureştii Noi versus Bucureştii Vechi. Până la urmă nu avem cum să împiedicăm schimbarea atunci când este acceptată şi mai mult de-atât, chiar bine-venită Şi de ce am face-o? Dar, de aici până la a lasă ca până şi perspectivă noastră despre cum ar trebui să fie publicitatea să fie influenţată, este drum lung. Clădirea în cauză este una modernă, nouă, impozantă pentru construcţia căreia s-a investit, probabil, o sumă considerabilă de bani. Dar un astfel de edificiu are nevoie de publicitate pe măsură. Altfel tot efortul de a fi iscat o revoluţie s-ar risipi pe apa Dâmboviţei întrucât nu am reuşit să schimbăm decât ceea ce era deja bun.

Din punctul meu de vedere panourile publicitare în cauză pot să-şi găsească loc pe o altă aripă a clădirii. Sunt şi alte poziţii din care li se asigură o vizibilitate bună şi deschiderea la public pe care şi-o doreşte cel care îşi etalează reclamele. Efectul pe care îl are asupra publicului, deocamdată, nu este unul bun. Replica la argumentul meu ar fi „No publicity is bad publicity”. Nu pot să fiu de acord; publicitatea negativă e cel mai probabil să atragă o bandă de enoriaşi furioşi care să răzbune divinitatea cu o serie de rugăciuni bine-plasate şi câteva afurisenii. În altă ordine de idei, dintr-un punct de vedere mai practic, subliniez faptul că un public nesatisfăcut este un public care nu cumpără. Ceea ce nu face bine afacerilor. Pentru că, din câte ştiam, publicitatea aduce profit şi nu pierdere.

Înţeleg că nu pot fi modificate toate panourile care nu le sunt pe plac oamenilor. Că fiecare spaţiu comercial e valoros pentru poziţia pe care o are şi că proprietarii au dreptul să dispună de el în condiţiile în care rămâne în limitele legale. Dar măcar o tentativă de armonizare cu cetăţenii şi cu simţul nostru estetic ar putea să fie făcută. Şi oricum e mai sănătos să evităm un cetăţean furios care caută prin hăţişul reglementărilor o portiţă. Publicitatea este atât de multă şi de bună şi e mai ales pentru toţi.

Her Majesty’s Advertising

Păi da. În Anglia totul e Her Majesty’s, de ce nu şi outdoor-urile?

Unele sunt recunoscătoare şi entuziaste.

Altele, zbuciumate şi un pic neconvenţionale. Iggy Pop şi asigurările de maşini, pe bune?

Câteva merg pe o familiaritate adolescentină cu publicul, prin vocabular…

… sau prin abordări foarte pragmatice a relaţiei părinte-copil.

Celebrul wiskey merge pe outdoor-uri clasice, ogilvyene, cu layout curat, o poză semnificativă şi ditai copy-ul. Frumos şi potrivit cu brandul.

Cireaşa de pe tort: campania anunţând noul ambalaj duo al unui baton de ciocolată. Mie mi-a amintit de lansarea Diamond Shreddies (de care vorbeşte Rory Sutherland aici), puţin combinat cu ironie şi manie pentru ordine tipic britanice. I want the left one, please.

Un partener pe termen lung

A aparut in sfarsit raportul PETROM. Dupa un tumultuos 2009, mai plin de noutati si de schimbari pentru cei de la PETROM decat pentru altii, poate, aflam in sfarsit sumarul activitatii unei corporatii care s-a dovedit un partener pe termen lung in multe activitati care merita luate in vedere. Ghidati de valori precum profesionalism, parteneriat, pionierat cei de la PETROM au dat posibiliatea sa creasca si sa triumfe unei serii de proiecte nascute in trecut . Si au fost realizate atat de bine incat echipa de lucru a reusit sa ne convinga pe noi toti ca deviza lor este si credinta lor. “Ne pasa” a devenit mai mult decat un slogan dovada fiind si numeroasele premii pe care echipa PETROM le afiseaza cu mandrie.

Nu e orgoliu ci mai degraba o lipsa de falsa modestie in legatura cu niste proiecte care merita sa fie laudate. PETROM ramane printre cele mai active corporatii din Romania in ceea ce priveste responsabilitatea sociala iar activitatea lor are nevoie de mult mai multa vizibilitate. Realist vorbind, investitia de energie, oameni si bani este suficient de mare incat sa impresioneze chiar si publicul care n-a auzit niciodata despre activitatile extra ale PETROM. Un cititor naiv si usor de tulburat s-ar pierde in hatisul de proiecte pe care il expune echipa in raportul anual; noroc cu ghidul pentru jurnalul de calatorie.

Ne plac la nebunie programele pentru imbunatatirea responsabilitatii sociale corporatiste (CSR) marca PETROM. Pe de alta parte nu ne putem hotari inca intre MEDIU si EDUCATIE . Poate din cauza ca ambele platforme sunt atat de bune? Sau pentru ca PETROM  e un partener de incredere orice am alege? Dar probabil din cauza celor 200 000 de euro investiti in cadrul campaniei “Romania prinde radacini” si a celor 21 500 de voluntari alaturi de care PETROM si-a finalizat planurile pentru imbunatatirea mediului. Probabil si datorita investiei de 23 000 de euro pentru a ajuta tineri studenti in cadrul programului “Sprijinim tanara generatie” destinat platformei educatie.

Printre norocosii sponsorizati de catre PETROM ne regasim si noi, ADVICE STUDENTS si scoala de vara Plant your Brand in care studentii pot invata in acelasi timp despre publicitate si ecologie. Este un proiect important al nostru prin care transmitem un mesaj valoros studentilor dornici sa cunoasca mai mult. Fara un sprijin important ca cel de la PETROM echipa ADVICE nu ar fi fost atat de increzatoare ca scoala de vara a anului 2009 si-ar fi atins scopul. Ne bucuram sa fim alaturi de PETROM si sa fim prezenti in raportul anului 2009. Speram ca parteneriatul inceput anul trecut sa aiba continuitate intr-un prezent si viitor care asigura studentilor posibilitati de dezvoltare prin traininguri si workshopuri inovatoare, deschise alaturi de oameni care stiu pentru ca sunt in mijlocul actiunii.

Euro Mini Storage si superoferta pentru studenti

Euro Mini Storage aduce cea mai creativă modalitate de depozitare la cel mai mic preţ: 1 euro în prima lună! Ştim că încerci să fi cât mai creativ atunci când vine vorba de amenajarea spaţiului în care locuieşti, aşa că Euro Mini Storage îţi aduce o idee inovativă, sigură şi practică. Acum ai propriul tău spaţiu de depozitare unde poţi să îţi laşi toate lucrurile pe care nu vrei să le iei cu tine acasă în vacanţa de vară.

Nu mai trebuie să te chinui să iei cu tine pe tren sau să laşi pe la prieteni toate lucrurile din camera de cămin, poţi să pleci în vacanţă fără grijă pentru că ele te vor aştepta în toamnă exact acolo unde le-ai lăsat, în propriul tău spaţiu de depozitare de la Euro Mini Storage. Pentru că ne dorim să ai o vacanţă cât mai relaxantă, îţi oferim prima lună de chirie cu numai 1 euro. Spune-le şi prietenilor tăi şi vă puteţi combina la o boxă de dimensiuni mai mari cu costuri minime.

Cine suntem noi? Euro Mini Storage este primul depozit cu autoservire(self-storage) din România. Îţi oferim boxe cu dimensiuni cuprinse între 1mp şi 35 mp, pentru a depozita toate lucrurile care vrei să te aştepte aici în toamnă. Nu trebuie să îţi faci griji pentru siguranţa lor. Tu esti singurul care are acces la boxa, pe baza unei cartele magnetice, 7 zile pe săptămână între orele 7 – 23. În funcţie de lucrurile pe care le depozitezi, poţi opta pentru una din cele două tipuri de unităţi: cele cu acces din exteriorul clădirii, dar care nu beneficiază de sistem de încălzire şi ventilaţie, sau cele cu acces din interior, care au acces la sistemul de ventilaţie şi încălzire. Şi pentru ca totul să îţi fie mult mai uşor, îţi punem la dispoziţie atât transportul mărfii, prin autovehiculele aflate în dotare, cât şi alte materiale utile pentru o organizare eficientă a spaţiului – cutii de carton, rafturi, cuiere, bandă adezivă.

Televizorul, calculatorul, frigiderul, mobila, toate cărţile şi cursurile pe care nu vrei să le iei cu tine acasă poţi să le laşi la noi. Noi promitem să avem grija de ele, pentru ca tu să te poţi bucura de vacanţă. Tot ce trebuie să faci este să intri pe site-ul nostru www.euroministorage.ro şi să ne contactezi.

Autor: ADVICE STUDENTS