Tam Tam Music Fest din 27 noiembrie a început în forţă în Control. Seara a fost deschisă de o trupă tânără, plină de energie şi deschisă publicului - Blue Nipple Boy. Numele, cel puţin original, o defineşte ca excentrică, iar muzica ei bună îşi făce datoria de a te scutura de toate gândurile şi de a te lăsa pătruns de atmosfera înviorătoare.

Foarte degajaţi, băieţii au făcut un super show, incitând atmosfera la mai multă muzică şi distracţie. Deşi o trupă foarte tânără, încântă prin stilul lor. La început de drum, Blue Nipple Boy adună tineri promiţători, cărora le dorim cât mai multe melodii originale. Pentru mai multe despre ei, căutaţi-i fie pe blog, http://www.myspace.com/bluenippleboy, fie pe facebook: http://www.facebook.com/pages/Blue-Nipple-Boy/135484266491040. Îi recomandăm cu multă admiraţie pentru stilul lor de a concerta. Simona Izabela

Când am auzit că Home Mătăsari are un frăţior mai mic <Home Matache>,ne-am decis de-îndată că ar trebui să mergem să îi urăm o viaţă lungă şi plină de proiecte interesante. Aşadar, înarmaţi cu o doză mare de curiozitate, am plecat la drum spre necunoscut. Drumul spre Home Matache a fost o adevarată aventură, iar noi ne-am transformat în veritabili căutători, folosindu-ne de hărţi şi de instinct pentru a ajunge la destinaţia dorită. Odată ajunşi acolo, ne-am lăsat învăluiţi de voia bună ce te întâmpina încă de la intrare, de căldura copleşitoare ce a venit ca o recompensă pentru frigul îndurat pe drum şi de atmosfera generală care parcă ne şoptea: “Bine aţi venit acasă!” Curioşi din fire, am plecat să explorăm acel loc, unde se pare că se adunase toată lumea bună din oraş. Aşadar, am avut ocazia să ne îngrijorăm cu privire la modul în care ne-am îmbrăcat în acea seară, cand l-am vazut pe Alin Gălăţescu, sau să ne bucurăm la revederea lui Andrei Kaigorodov, care ne-a fost speaker în perioada de probă. Plimbându-ne din cameră în cameră, am remarcat o mulţime de oameni fascinanţi cu care am fi dorit să stăm de vorbă o noapte întreagă şi chiar mai mult, însă nu-l găseam pe EL. În timp ce ne îndreptam înspre etaj l-am zărit. L-am zărit pe EL = și anume, pe Iulian Constantin Vacarean - inițiatorul proiectului, care era acaparat de o mulțime de oameni, veniți mai mult ca sigur să-l felicite pentru succesul obținut. Acesta ne-a mărturisit că Home Matache nu este un cămin sau o casă pentru studenți ci este “acasă”- un loc unde simți că poti să faci tot ceea ce-ți dorești atât pentru tine cât și pentru societate. Ideea aceasta s-a materializat într-o casă la al cărui etaj există o comunitate de studenți, pentru ca la parter să aibe loc diverse evenimente cultural-social-educaționale, inițiate de studenții care locuiesc acolo. Turul casei ce a urmat conversației, s-a desfășurat pe un fundal muzical ce transmitea o stare de bine și a fost acompaniat de un pahar delicios de vodka Absolut- unul din sponsorii evenimentului. Camerele vizitate ori ne spuneau povestea studenților ce locuiau acolo- fotografiile de pe pereți, desenele, cărțile fiind grăitoare în acest sens, ori ne spuneau povestea Absolut, pe pereți fiind expuse diferite printuri cu această bautură. Dorind să ințelegem mai bine cărui tip de oameni i se adresează acest proiect, am vorbit cu unul din locatarii actuali ai casei Matache, pe nume Ariel Constantinof, de la care am descoperit că “vrea să își urmeze pasiunile într-un spațiu creativ, înconjurat de oameni asemeni lui”, iar acum dorința i s-a îndeplinit, căci împreuna cu un alt coleg din Home Matache, și-a deschis un serviciu de curierat rapid cu bicicleta numit Tribul. La Home Matache se pare că timpul este abolit, probabil din cauza atmosferei placute ce a definit seara, cert este că in momentul in care în sfârșit ne-am uitat la ceas, ne-am dat seama că este timpul să mergem acasă…la noi acasă. Proiectul ne-a impresionat plăcut și ne-a inspirat și le dorim mult success în continuare.

Am copilărit în anii ’90. Pe atunci, accesul la muzică era un proces mai complicat ca polenizarea. Când auzeai tu o piesă era foarte probabil ca trupa să nu mai fie împreună. Până ajungeai să deţii un album, artistul era mort. În plus, nu ştiai dacă ţie chiar îţi place artistul respectiv sau îţi aduce aminte de amandina aia bună de la cofetăria în care ai auzit piesa. YouTube n-aveai, iar radio-casetofonul era ceva mai portabil ca un aragaz. Ce era de făcut? Păi, s-au coborât din cer, sau pe la graniţa cu Moldova, compilaţiile. Acele casete minunate cu muzică diversă, care îţi făceau o imagine de ansamblu asupra muzicii dintr-o anumită perioadă sau aparţinând unui gen specific. De ce atâta nostalgie? Pentru că vroiam să ajung la AdRev7. Această compilaţie publicitară este un eveniment destinat studenţilor ce îşi mişcă piciorul pe ritmul campaniilor bune din advertising, dar nu ştiu exact cu ce instrumente se cântă. Aici îi întâlneşti pe cei mai tari artişti din publicitate, indiferent de genul interpretat: creaţie, strategie, client service, media, online etc. Partea bună e că AdRev volumul 7 are mai mult de 90 de minute de audiţie. Ai cinci zile în care peste 20 de interpreţi din cele mai tari agenţii îţi fac o coloană sonoră a publicităţii pe care cu greu ţi-o vei scoate din cap. Ba mai mult. Este ocazia ta să nu mai fredonezi singur la duş, ci chiar să intri în dialog cu aceşti oameni şi să-i întrebi ce şi cum. Când? În curând. Vă zic doar că trebuie să aveţi bocancii curăţei când veniţi la AdRev7. De Marius Eftimie

Ce înseamnă un viral? E un microb, e o gripă sau o răceală pe care nu o poți opri? Ei bine, cam așa ceva. Cătălin Dobre și Ionuț Cojocaru de la McCann ne-au explicat printr-un studiu de caz care este traseul unei campanii bine puse la punct și ce înseamnă să lucrezi în echipă. Trebuie să studiezi înainte să te apuci de creat: backgroundul, competiția și publicul, iar apoi ideile vin pe bandă rulantă, dar trebuie să le sortezi. Prezentarea a fost concisă și a atins toate punctele necesare ca un tânăr Art sau Copy să își dea seama ce înseamnă „acel ceva” al unei campanii. După toate astea, am urcat cu toții la o cafea/bere/apă pe terasă în ploaie. Ne-am adunat în grupulețe, am cântat niște Genius, 3SudEst și Indigo (în amintirea tinerețelor noastre) și ne-am făcut și o trupă cu numită Ambiguitate (rimeaza cu „libertate”, „frate” și „societate”). Când ne-am întors în „clasă”, ne-am mai combinat o dată la scris și artă și ne-am dat peste nas cu citate! Ambiguitate, frate! (ups! hai că o dăm deja în rap prost). Cam atât, în legătură directă...

Ioana Cozma